Cercetări privind arderea grăsimilor, Adevărul despre ceea ce se întâmplă cu grăsimea în urma pierderii kilogramelor în exces

Acum, cercetătorii de la Universitatea Bonn au adus acest obiectiv cu un pas mai aproape.

Rezultatele acestei cercetări sunt publicate în jurnalul ştiinţific Nature Communications. Multe persoane se luptă cu kilogramele în plus, însă cercetătorii subliniază că nu toate grăsimile sunt la fel. Nedorita grăsime abdominală este formată mai ales din celule de grăsime albă, ce stochează alimentele cercetări privind arderea grăsimilor plus. În schimb, grăsimea brună acţionează complet invers, arzând energia suplimentară.

Mai puțini elevi ai claselor terminale înscriși la Bacalaureat, comparativ cu Evaluare Cercetătorii de la Universitatea Bonn coordonaţi de profesorul Alexander Pfeifer, directorul Institutului de Farmacologie şi Toxicologie, au petrecut ani buni studiind diferite modele animale pentru a identifica mecanisme prin care grăsimea albă poate fi transformată în mult-dorita grăsime brună.

Moleculele de microARN se găsesc în genomul celulelor şi reglează rapid şi eficient activitatea genelor.

Acest microARN inhibă un anumit factor de transcripţie ce gestionează funcţionarea celulelor de grăsime brună. Profesorul Pfeifer şi echipa sa de cercetători au descoperit că acest factor de transcripţie reglează la rândul său nivelul de microARNstabilind astfel un cerc ce acţionează ca un comutator: atunci când acest microARN este foarte activ, diferenţierea celulelor de grăsime brună este blocată. Atunci când factorul de transcripţie este mai puternic, însă, grăsimea brună este produsă într-o cantitate mai mare, acest lucru stimulând arderea grăsimilor în organism.

Cercetătorii de la Universitatea Bonn au colaborat cu specialişti de la Universitatea Regensburg pentru a studia şoareci transgenici în care fuseseră modificate genele pentru microARN-ul Doar atunci când nivelul său scade sub un anumit prag este posibilă producerea de celule de grăsime brună.

Cercetătorii de la Universitatea Bonn afirmă că această descoperire reprezintă un punct de start pentru conceperea unor medicamente pentru combaterea obezităţii. Oamenii de ştiinţă au mai multe indicii ce sugerează că rezultatele observate la şoareci se aplică şi în cazul oamenilor: de exemplu, cercetătorii din Leipzig au observat că persoanele supraponderale prezintă un nivel ridicat al microARN-ului Acest lucru corespunde rezultatelor observate în rândul animalelor: un nivel mare al acestui microARN este asociat unei arderi reduse a grăsimii.